O întrebare justificată: câtă GRECIE încape în Ammouliani? În fiecare an, ne chinuim să aproximăm. Răspuns exact: cât poți să vezi. Să visezi. Să îți închipui. Să îți dorești. Să cuprinzi. Să îți treacă prin minte. Insula seamănă izbitor cu la noi, cu locuri din România, cu o excursie la bunici, în arhaic, în patriarhat(sau matriarhat?), cu o insulă demult scufundată, grecească, a României eterne. Și la fel de fascinantă precum sora ei de la Sud, Helada/sau Grecia, din vechime…
(CRISTIAN GĂLĂȚANU, NICOLETA GĂLĂȚANU)
Ca să treci în revistă o insulă mică/micuță precum Ammouliani, ar trebui să nu îți ia mult timp. Și, totuși, îți ia. Asta nu pentru că ai fi pierde-vară. Dar trebuie să inventariezi plajele…Pe urmă, nu-i așa? – trebuie să mănânci, căci ți se face foame – și trebuie să inventariezi tavernele. Adică, știți dumneavoastră, souvlaki-souslaki… Dar și pești, alături de frigănele, fructe din ălea, cum le spune, mai bine făcute, de-ale mării…desigur că puse pe grătar/jar, aveți (perfectă) dreptate…
TRECEM ÎN REVISTĂ ȘI LOCURILE DE CAZARE DE PE INSULĂ
După aceea, nu-i așa? – trebuie să trecem în revistă și cazările, locurile unde ne punem capul atunci când el obosește rău.
Ammouliani este un sat etern, deși are doar o sută de ani. La centenarul său, el seamănă (ca să vă faceți o idee) un pic cu Sulina, deși nu are istoria ei, aproape gotică, îngropată în cimitirul marin din afara ei.
Tocmai acest aer de eternitate liniștită/pașnică, îl consider un fel de marcă a locului Ammouliani – și îl prețuiesc cel mai mult.
CU PRISOSINȚĂ, AMMOULIANI NE RĂSPLĂTEȘTE AFECȚIUNEA
Ammouliani este și o locație care se pretează de minune survolării cu drona. Ți se oferă, astfel, imagini splendide, filmate de foarte sus, luate cu o perspectivă care înglobează și contururile marine ale insulei.
Regretând că România(Delta Dunării) nu are o insulă(în adevăratul sens al cuvântului) așa de frumoasă, ne revărsăm frustrarea pe Grecia, îndrăgind/adoptând o insulă dintre cele o mie ale arhipelagului grecesc:Ammouliani.
Și Ammouliani ne răsplătește pe măsură afecțiunea noastră revărsată asupra ei, a insulei: ne primește, ne hrănește cu fructele sale, me lasă să punem capul pe pernele sale.
