FESTIVALUL NAȚIONAL RETEHNOLOGIZAREA ROMÂNIEI

Editorial Vinuri de TOP/Decantor

 Cum merge

FESTIVALUL NAȚIONAL RETEHNOLOGIZAREA ROMÂNIEI

• Crame vechi și crame noi, cu toții tragem de banJ

Retehnologizarea, să fie un REPER al actualității? Și da, și nu. Depinde cum vrei să răspunzi. Sau să întrebi. Ne referim la retehnologizarea INDUSTRIEI VINULUI. A cramelor, deci. Dar nu ne-am retehnologizat (DOAR) recent, acum vreo doisprezece ani a  început festivalul ăsta, RETEHNOLOGIZAREA ROMÂNIEI.

El a urmat, pentru viticultori, unui alt (prim) festival specific, început, dacă bine ne amintim, prin 2007-2008 – și intitulat: REPLANTAREA ROMÂNIEI. Da, cu soiuri nobile, nu și cu hibrid. Pe care îl susținea/și încuraja financiar chiar(însăși) Uniunea Europeană. Nimic de zis, România a profitat ăntrucâtva prin această mezalianță a soiurilor nobile cu Europa. Sigur, ceva s-a și pierdut, ca în oricare deal… dar iarăși mă întoc și spun: nu cred că e momentul oportun să fim pricinoși…Firmele aducătoare de tehnologie au apelat la relațiile din străinătate. Dacă nu mă înșel, prin 2007-2008, o firmă din România creEa, la VINVEST/la Timișoara, workshop-uri cu tehnologie importată de la vecinii noștri. Au fost, atunci, momente aurourale – de aur. A urmat un fel de specializare. Unii s-au specializat pe cilindri/cisterne, alții pe prese. Și unii, și alții, nume respectabile. S-au ous oe contracte de service și, în consecință, s-au pus pe umblat de zor prin țară, ca să-i serviseze pe oameni. Instalațiile, piesele, se apucă să crape cnd ți-e lumea mai dragă, adicătelea din august-septembrie până în noiembrie, taman când mi-ți-i campania de toamnă în toi. Atunci, toată lumea, hei-rup, recoltare!Că nu degeaba îi recoltarea strugurilor și culesul. Atunci este toată apăsarea mare pe tehnologie. Se strică o garnitură, hop, mai crapă vreun cilindru… Contractele de întreținere sbârnăie. Problemele trebuie rezolvate prompt. Altfel, se produc blocaje. Toată lumea caută un preț bun la rezervoare, dar, hâm, vrea și marfa să fie de calitate, iar cele două mai greu se pupă. Mai apar și comisioane ascunse. La viticultori, toată treaba se face prin relații, de obicei funcționește și tilifonul fără fir. Ca să nu mai spun că și inginerii pricepuți sunt marfă și ei, apar la bună căutare, că altfel nu merge banda, Dar, știut este, în Vest retehnologizarea funcționează mai prompt; iar, la noi, merge și cu cârpăceala. Toate lucrurile/lucrările se fac din zgârcenie, ceea ce ar trebui schimbat la cinci ani durată de viață(ciclu de lucru), ehei, poate merge și la zece…și-uite-așa trec anii. Așa merg lucrurile; și așa merg afacerile în România. Credeți c-ar putea să meargă și altfel?

MIHAIL GĂLĂȚANU