Am fost noi la…
FANU LU STEFANU
A venit TRANSHUMANȚĂ, cel cu ochii de faianță ????
Transalpina, pe care noi am botezat-o TransALBINA. Stâna lu Ștefanu, la care om agiunsu fanu. Și fainu’. Unde? În Oltenia ucigător de profundă. La treijcinci de kilom., aprox., de Horezu, dar ceva mai sus.
NICOLETA GĂLĂȚANU, CRISTIAN GĂLĂȚANU
Agenția DOCTOR TRAVEL (alias M JOY!), coordonată de FLORIN ALBU, a organizat, nu cu mult timp în urmă, un WORKSHOP. Adică un fel de atiler la care poți să workezi și să șopezi în același timp. Să nu mă întrebați ce-s astea…Ce suntem noi, multinațională? Numa poci să vă spui că am fost și noi p-acolo, păn uikendu ăla cu pricina. Și cum o fo? Iacă, o fo bine. Aproape ne-am ardelenizat. Prin apropiere de proximitate. Sau de promiscuitate.
Da, am plecatără la fine de săptămână, care și uikend să zâce. Pă limba noastră. A sacâzilor ferice. Am ajuns vineri pe la veo nouă seara. Pă serpentine. La început de TransALBINA. Nu, Transfăgă nu l-am văzut. Dar o fo frumos. Să vezi țara de pe coperișul lumii. Că-mi făcea impresia că lunecăm pă țigle. Că suntem pe Bramac și peste 60 de ani și Bramacul mamii lui de viață va fi tot la fel. Dar, mai întâi, am adăstat ș-am dormit. Seara am mâncat supă cu tăiței autentici, autentic-oltenești, de casă. Ș-am băut roșioară care căpșunică de Buzău se zice – sau frăguță, roze și parfumată, care mai îngios, la Corabia, la Dunăre, se spune vin de nisip. Un ceva spre vin oranj. A doua zi, uorkșopul. Pe turism.
Ce e ăla un PGL? Nu, nu GPL…Un PGL e un punct gastronomic local. Un fel de punct G al mâncării…unul astronomic! Dar și G astronomia are mai multe puncte…e pistruiată. Și cea de ieri nu mai e cea de azi. Punctul G se satură, astăzi, mai mult cu mâncare. În fine, gurmanderii, mânca-te-aș… A venit Tanti Măriuca. De la agenția zonală de (la) munte care se găsește și la șes. Roșianu. Ea ne-a vorbit despre PGL-uri. În România, sunt – până acum, circa 360 puncte gastronomice locale, cam nouă- în medie – pe județ. Ele sunt trecute în Registrul punctelor gastronomice locale…
Am vizitat Stâna lui Ștefanu. Gustoasă. Un punct mirobolant local. Aflat în zona Rânca- Novaci, desigur, pe Transalbina. Am respirat aer ozonat. A fost minunat. De cazat, ne-am cazat la Casa Ștefanu. Pensiune sublimă. Nou-nouță și primitoare. Am stat la parter, la camera doi. Am mâmcat brânză, ca, direct de la sursă. Cum care? Sursa OAIE. Zisă și Transhumanță.
Cu ochii blânzi, ca și câinii, de faianță. Am mâncat TOCAN. De miel. Mama Mărioară, Băcița-Șef, ne-a dat nana, tocan. Dar și BULZ. Ca să înțelegem ce-nsamnă bulzala și-bulzeala. La bulz. Lumea multă, la stână. Ca la urs. Urs nu era, atunci – cel puțin – dar noaptea am auzit șacalii(în primă audiție). Puteam să ne alegem și vo două cojoace. Mițoase. Puse-n par, ca pe catwalk. Ne puteam deda și la palincă. Am cumpărat brânză(nu, nu și varză, viezure, Menumorut), dar și miere. La borcan. Străvezie. A fost COOL. Am halit pastramă. Totu de miel. A fost o minune. Și un zbor peste vis, vorba poetului. N-o să regretați. Mămăliga cu brânză e doar 15. Lei. Viața? E frumoasă. Poți pune și smântănă. Deasupra. Și unt galben. Clasa întâi. ????
LA PĂSCUT CARNE DE MIEL PE PĂȘUNILE ALPINE
Cu prima ocazie când ajungi pe Transalpina trebuie neapărat să vizitezi Stâna Ștefanu. Te așteaptă acolo bucate tradiționale proaspete și gustoase, un muzeu de ii și obiecte tradiționale, trei câini ciobănești și cojoace în care să-ți faci poze.
Dacă ești pe Transalpina, în apropiere de Pasul Urdele, și vezi câțiva măgari rătăciți pe marginea șoselei, să știi că ești foarte aproape de un loc pe care n-o să-l uiți prea curând. Noi l-am găsit după ce am văzut mașini parcate, ceva agitație, niște căsuțe și am oprit că așa ne-a dictat intuiția, nu că am fi știut ce ne așteaptă.
Stâna Ștefanu e un loc pe care nu ai voie să-l ratezi dacă ajungi pe cea mai înaltă șosea din România. Ba chiar îndrăznesc să exagerez și să spun că aproape degeaba ai mai bătut atâta drum și ai îndurat atâtea serpentine, dacă nu oprești aici.
