Dar la obezi, hormonul respectiv încetează să mai existe, din cauza faptului că zahărul ajunge să dea peste cap organismul. Dacă nu mai există leptină, nu mai există nici senzația de sațietate, mai pe scurt “mănânci până te spargi”.
- Leptina este produsă de industriile mari în mod special?
Asta înseamnă oare că marile companii se folosesc de zahăr pentru a ne distruge hormonul menționat și a ne încuraja să consumăm aceste produse? – ridică întrebarea jurnalistul BBC Jacques Peretti în volumul best seller: Înțelegerile care ne-au schimbat lumea (Editura Litera, 2019)
„Când îl întreb pe Kessler (n.r. – David Kessler, fostul director al celei mai puternice autorități guvernamentale americane în materie de alimentație, FDA, și omul care a introdus avertismente pe pachetele de țigări la începutul anilor 1990), la San Francisco, acesta îmi dă un răspuns precaut: «Industria alimentară a înțeles neuroștiința? Nu. Dar a învățat din experiență ce funcționează»”.
- Aceeași poveste cu tutunul
„Endocrinologul Lustig e de acord. «S-au scurs informații din industria alimentară? Nu. Există astfel de informații care se pot scurge? Nu le-am văzut”, spune Peretti.
Apoi, în continuare: Dacă se dovedește ulterior că industria alimentară a inhibat cu bună știință hormonul leptină – și dacă faptul că încă ți-e foame după ce mănanci un baton Mars sau un Big Mac este susținut de date științifice -, atunci vor urma cu siguranță procese precum cele intentate companiilor din industria tutunului, care vor falimenta industria ce ne hrănește”.
Kelly Brownell de la Universitatea Yale crede că nu va mai fi mult până când această ipoteză va deveni realitate. Dacă stăm puțin să ne gândim, mai mult de jumătate din populația lumii, find grasă, ar avea calitate procesuala activă (adică ar putea intenta o acțiune) împotriva marilor industrii care ne hrănesc egoul alimentar.
Tot el concluzionează amar: „Industria alimentară este capabilă să reziste însă în fața greutăților și, chiar și în eventualitatea în care va pierde, în cele din urmă, înfrângerea nu ar însemna, oricum, o pierdere prea mare. Ca și pentru industria tutunului, piețele din Europa și America reprezintă un mărunțiș în comparație cu piețele din restul lumii: o lovitură suportabilă când lumea așteaptă să fie cucerită”.
Una e să manipulezi părțile componente ale alimentelor și cu totul altceva să manipulezi organismul uman. Industria alimentară, ca și industria tutunului, – au invocat inexistența doveziilor științifice. Dar dacă ele în final vor apărea? – ne mai transmite jurnalistul Jacques Peretti.
